Tania a absolvit Institul Politehnic din Moscova. Cu excepția primului an din viață, a locuit într-un oraș din Siberia, apoi a studiat 6 ani ]n capitala Rusiei, iar după terminarea facultății s-a întors în orașul natal unde a găsit un loc de muncă în domeniu. Este cercetător în această firmă de 4 ani, primește rezultatele și diagramele funcționării echipamentelor aflate în testare, urmând ca ea să identifice și să elaboreze template-uri/șabloane după care să fie optimizate procesele de producție.
Și fiindcă în Siberia într-o anumită perioadă a anului e foarte frig, de prin octombrie-noiembrie anumitor angajați li se permite să nu se mai deplaseze la serviciu, urmând a lucra de acasă, comunicând prin email. Așa că Taniei i-a încolțit repede un gând: acel birou de acasă s-ar putea foarte ușor muta intr-o țară călduroasă. Și astfel, în timp ce iarna sora ei se bucura de temperatura de -35 de grade în Siberia, iar tatăl lor, mai puțin norocos fiindcă fusese detașat cu serviciul ceva mai la nord, beneficia de -51 grade Celsius, Tania suferea de căldură de aproape 2 ani prin diverse țări tropicale/ecuatoriale.
A vizitat peste 30 de țari, dar peste jumătate din timp și l-a petrecut în Șri Lanka. Am întâlnit-o prima dată acum 2 ani într-un hostel din Hikaduwa, am schimbat câteva vorbe când am mers cu ea și altă fată la plajă, ne-am adăugat în facebook și instagram, iar ea s-a întors în locul ei preferat, Mirissa. Mirissa mi s-a părut locul cel mai potrivit pentru prima parte a proiectului meu, așa că de cum am ajuns în Șri Lanka am pornit glonț către această mică stațiune din sudul țării în formă de pară și pasul oarecum logic a fost să o întâlnesc oarecum, dar și puțin probabil întâmplător pe plajă dupa vreo 2 zile. După alte vreo 3 zile am invitat-o să luăm prânzul împreună. De fapt nu e prea clar cine pe cine a invitat, dar ținând cont că atunci când am însoțit-o într-o dimineață în ritualul ei zilnic de a inota în ocean înainte de micul dejun i-am spus că pentru mine, ca vegetarian, îmi este greu să găsesc un restaurant cu mâncare bună, iar ea mi-a făcut o recomandare care, spunea ea, mă va încânta.
Dacă aș fi să clasific localurile din Mirissa le-aș împărți în 5 mari categorii:
1. Localurile cu mesele împânzite pe plajă, fiecare cu masa lui aproape de malul oceanului pe care sunt expuse diferite feluri de pești (dorade, pisici de mare șamd), homari, crabi, languste, caracatițe și alte „fructe de mare” și unde câte 2-3 angajați încearcă trecătorii să se oprească și să aleagă din exponate pentru fi serviți cu asemenea delicatese la un preț și calitate mult superioară oricărui oraș din Europa sau Statele Unite. Fiecare masă este iluminată de o lumânare închisă într-o cutie de sticlă pentru a o proteja focul acesteia de vântul care ar putea-o stinge. Poți întâlni mai ales ruși, vest-europeni de toate felurile (englezii fiind predominanți), australieni, ceva americani, uneori alți asiatici. „Terasele” se „deschid” cu puțin înainte de apusul soarelui inlocuind paturile de plajă (șezlongurile) și rămân până la miezul nopții. Mai toți angajații sunt toți băieți firavi, poate că media de greutate este sub 65 de kg, cu fețe luminoase și zâmbet larg și probabil că în fișa postului mulți din ei au inclusă condiția să aibă părul lung pentru a li se da o aură sălbatică și pentru a atrage, mai ales, turistele occidentale (englezoiace, nemțoaice, includem aici și australience) si mai puțin rusoaicele care se pare că sunt mai puțin „open mind”, cei răutăcioși chiar ar putea să le catalogheze cam rasiste din punctul de vedere al ralațiilor amoroase cu localnicii.
Tot în cadrul acestei categorii aș cuprinde și unele restaurante din localitate amplasate în anumite grădini, cu trotuare întortocheate, multe lumini și floră tropicală care sunt, la fel ca și cele de pe plajă un loc nu numai de servit masa ci si de destindere, de stat la povești într-un cadru feeric.
2. Restaurantele bine îngrijite din localitate care au doar un spațiu strict pentru mese au drept clienți aceleași categorii de persoane ca și cele din prima categorie care fie pentru că nu-și permit tot sejurul să servească cina pe plajă, fie vor să diversifice cât mai mult aceste locuri. Tot aici vin și tineri occidentalali care locuiesc în hosteluri pentru a socializa. Se stă și la taclale, dar parcă e totuși altceva. 🙂
3. Localuri strict pentru masă pentru persoanele cu buget redus, amenajate pe un fost spațiu care nu a fost gândit din start pentru așa ceva, îngramădite, în care iei masa și apoi o tai în viteză. De multe ori porțiile pot fi la fel de mici ca și prețurile și poți avea surprize. Am cerut o supă și mi s-a adus o apă fiartă în care au fost puse căteva plante peste apa încălzită. Practic procesul de fabricație nu a diferit aproape deloc cu cel de realizare a unui ceai.
………………………………………………………….
………………………………………………………….
………………………………………………………….