Continuare de la „Paște însângerat în Sri Lanka” din seria „9 zile în Hikkaduwa în timpul Paștelui însângerat din Sri Lanka”
Cu o seară înainte în timp ce așteptam la coadă la singurul restaurant de tip „împinge tava” găsit în Sri Lanka am vazut un localnic ușor plinuț și cu vreo 15 cm mai mic ca mine care părea că vrea să intre în față. E un lucru obișnuit în această țară: dacă lași la coadă în supermarket un spațiu de câțiva decimetri ca să nu stai cu sula-n fundul persoanei din față se va găsi vreun localnic să profite de această vulnerabilitate și să se înfingă în acel spațiu liber. Crezând că este aceeași situație i-am făcut semn că poate trece înaintea mea.
– Uere are u from? este prima întrebare pe care o primești de la localnici după primul zâmbet pe care ți-l trimit.
– România?
– Wow, eu sunt din Slovacia, suntem vecini, ce mă bucur că am întânit pe cineva din estul Europei!
Mă așez la masa mea favorită, apare și el și începem să ne spunem povestea.
El:
– Eu trebuia să vin în Sri Lanka cu un prieten pentru o vacanță de două săptămâni, dar când am ajuns în aeroport la punctul de verificare a pașapoartelor controlorul a constatat că pașaportul prietenului meu avea cu o zi în minus față de cele șase luni necesare pentru a i se accepta călătoria în acaestă țară. A fost de neînduplecat, eu am vrut să mă întorc cu el, dar prietenul meu mi-a zis să merg singur, e păcat să pierd banii si să ratez o asemenea experiență. E prima mea călătorie în Asia, sunt speriat, foarte speriat, am ajuns acum o săptămână și nu am ieșit din Colombo unde 4 fete spanioloaice pe care le-am cunoscut în avion au avut grijă de mine, doar că ele, fiind venite cu afaceri, ceva achiziții de pietre prețioase, au plecat spre interiorul insulei și mi-au recomandat să stau aici la plajă dacă tot sunt așa speriat.
– Eu am stat mai bine de 3 luni în Sri Lanka, apoi mi-am propus ca in luna aceasta să fac doua circuite prin această țară. Acum sunt aproape de terminarea celui din partea de sud a insulei, apoi îl voi face pe cel din partea de nord după ce mă voi duce mai întâi în Kandy pentru a-mi recupera jumătatea de bagaje lăsată într-un hostel.
– În Kandy aveam în plan să merg și eu cu prietenul meu, apoi să stăm câteva zile în Ella, aș putea să merg cu tine? Îmi este așa de tare frică să merg singur!
– De ce nu? Eu plec peste 2 zile în Kandy, nu cred că voi sta mai mult de o zi și de acolo tu vei putea merge către Ella cu trenul o zi la dus, o zi la întors și îti mai râmîne și o zi de vizitat pe acolo.
– De ce e o zi de mers cu trenul?
– Sunt 150 de km, deci 7 ore.
– 7 ore pentru 150 km!
– Suntem în Sri Lanka! Nu va fi un timp pierdut, mulți dintre backpack-ării întâlniți pe aici și care călătoresc cu lunile și anii prin Asia mi-au spus că peisajele văzute din tren sunt cele mai spectaculoase din lume și că, în general, natura din Sri Lanka este foarte frumoasă, doar Vietnamul ar mai putea fi comparat cu această țară.
Și cum mai aveam planficat de stat 2 zile în Hikkaduwa în care îmi propusem să îmi cumpăr o mască pentru înot pentru a face snorkeling la câtiva zeci de metri de turma de broște țestoase mă gândesc că mi-ar prinde bine cineva care să aibă grijă de lucrurile mele pe plajă în timp ce eu vor fi cu capul pe sub apă mai multe zeci de minute. Și Jean pare a fi „clientul” ideal.
– Am putea merge mâine împreună la plajă. Unde stai?
– La Love Hostel.
La Love Hostel locuisem acum 2 ani și nu știu dacă m-am despărțit de proprietarul hostelului în condiții prea bune.
– Mă mai gândesc și poate mă mut și eu mâine acolo.
– Și altceva ce se mai poate face în Hikkaduwa? Am primit pe plajă un flyer depre o petrecere.
– Plaja din Hikkaduwa e imensă, să vedem unde e.
Iau flyerul, caut pe Google Maps locul și se pare că e la 1 km.
– Hai să mergem, n-am fost niciodată la o petrecere în Hikkaduwa.
Plecăm. Fiind în extrasezon plaja este aproape goală în timpul zilei, seara/noaptea e pustie, doar niște crabi o iau la goană cu o mulțime de mișcări pe secundă din picioarele lor subțiri când ajungem imediata lor apropiere. Chiar dacă zogomotul valurilor ne împiedicăm să auzim muzica de departe, putem însă vedea restaurantul cu „terasa” pe nisip cu lumini intermitente și împrejumuită de un gard din nuiele.
Ca un bun cunoscător pornesc primul la intrare unde paznicul tipic (chip de pensionar și trup ultra-zvelt) mă întâmpină cu zâmbet și apoi i se adresează lui Jean:
– Tu nu!
Acum îmi aduc aminte că în Mirissa de multe ori la petreceri nu li se permitea accesul localnicilor decât dacă cumpărau de minim valoarea unei beri (400 rupii singhalese = 2 euro cea mai ieftină, la salariul unui picolo de 20.000 de rupii pe lună pentru 28-31 zile lucrate de la 12 la 24 o bere înseamnă aproape două treimi din munca lui pe o zi). Li se mai permitea accesul fără plată locanicilor care lucrau pe plajă (în alte restaurante, la închiriat de plăci de surf șamd) pe baza prieteniei cu cei care organizau party-ul.
Arunc rapid o privire pe terasă și pe ringul de dans, e cu totul altă lume față de Mirissa, mult alfel față de … haiducia din Mirissa. 😀
– E cu mine, îndrăznesc totuși.
– Ok, sir, poate intra dacă este cu d-voastră, mi se răspunde după o secundă de gândire.
Jenat de situația creată de imaginea lui Jean mă întreabă:
– Chiar așa de mult semăn cu localnicii? Nu mi-aș fi putut închipui vreodată.
– Ei, puțin pe-acolo. Oricum este și întuneric și nu se pot distinge prea bine trăsăturile.
Acum ce să-i spun? Că și eu, când l-am întâlnit la restaurantul de tip „împinge tava”, cu lumină suficientă încât să distingi verdele de albastru, nu am făcut nicio diferența între el și un srilankez?
Am luat câte o bere cu ghimbir, am stat vreo oră la masă vorbind despre una, despre alta și apoi ne-am întors pe la casele noastre.
Iar a doua zi mi-am făcut bagajele și m-am mutat la Love Space Hostel, chiar în aceeași cameră cu Jean, în patul eliberat de un tânăr și alb american plin de mușchi, cu cercel într-o ureche și care părea a se eschiva la orice tentativă de discuție pe care Jean o încerca.
Va urma ……………………………..
Următorul (va fi distribuit imediat după publicare pe pagina de Facebook Dintele Lui Buddha ) „3. Fuga spre sudul insulei” din seria „9 zile în Hikkaduwa în timpul Paștelui însângerat din Sri Lanka”
Toate articolele din seria online:
- Paște însângerat în Sri Lanka
- Discriminarea în Sri Lanka? – Cum l-am cunoscut pe Jean
- Fuga spre sudul insulei
- Tropa de Elite – Amigos Para Siempre
- Coreeencele
- Propunere de business
- Zi după zi
- [Idiotul srilankez din vecini]
- Analiza situației din Sri Lanka și pregătirea continuării călătoriei
- Din nou la drum; autobuzul care m-a dus în Colombo, unul mare și „adevărat” de data asta, a devenit autobuzul meu privat