Eram de câteva zile în Mirissa, singurul loc din Șri Lanka unde poți face o călatorie cu vaporul pentru a vedea balene de la mică distanța și raiul petrecerilor de pe litoralul acestei insule în formă de pară din Oceanul Atlantic, numită uneori și lacrima Indiei. În timp trupul meu se acomoda cu căldura mintea îmi zburda spre găsirea unor noi locuri deosebite în care să fac primele transmisii în direct pentru concursul meu din cadrul proiectului de promovarea a primei mele cărți, „Dintele lui Buddha”.
Apusurile de soare sunt extraordinare aici, nu în fiecare zi prinzi unul reușit, dar e clar că ele vor fi cuprinse de la început în live-uri chiar dacă diferența de fus orar va face ca grandioasul eveniment de la ora 18:00 din Șri Lanka să „se întâmple” în mijlocul zilei din România, moment nu prea propice pentru a avea o audiență cât de cât bună. Doar dacă aceste minute nu vor fi decretate de interes național, anagajatorii fiind obligați prin lege să ofere pauză de lucru, iar școlile să se sincronizeze în privința pauzei mari.
Seara paturile pliante din dreptul localurilor fac loc meselor iluminate fiecare de câte o lumânare. Fiecare restaurant are o masă pe care expun pești de diferite feluri (dorade, pisici de mare, nu mă pricep și nici nu am studiat, sunt vegetarian), creveți, crabi, homari, languste și o mulțime de alte feluri de fructe de mare lângă care doi, trei angajați încearcă să oprească trecătorii pentru a-i convinge să ia masă în locul în care să consumă cele mai bune produse marine din cel mai bun restaurant de pe plajă.
Petrecerile mult lăudate se fac în fiecare seară într-un singur local, prin rotație. Toate sunt draguțe, dar locul de dans este foarte mic, ringul de dans cu podea făcută de mâna omului se extinde mai totdeauna cu nisipul plajei. Nu există etichetă, mai toți băieții vin în pantaloni scurți, cu un tricou ieftin și în șlapi. Fetele… majoritatea cam la fel. Pentru turiști nu există preț de intrare sau condiționarea de a cumpăra de o valoare minimă, dar băieții de prin partea locului trebuie să plătească o taxă de intrare, primind, uneori o brățară de care sunt verificați foarte strict, cu priviri dure, de către agenții de pază. Se bea moderat și se consumă nemăsurat marijuana, aproape oriunde m-aș așeza mă trezesc lovit de aceste miasme care îmi evocă amintiri din copilărie cu culturile de cânepă din satul meu natal.
În partea stângă a plajei principale se află o insuliță pe care orice turist se simte dator să o exploreze de câteva ori în timpul sejurului. Dar ceea ce foarte puțini ajung să afle, de multe ori nici aceia care stau cu săptămânile sau chiar lunile prin aceste locuri e că la marginea cea mai depărtată de țărm, pe pietrele lovite zgomotos de valuri, poți descoperi „peștii săltăreți” (așa i-am denumit eu), pești care ies din apă și sar pe stânci arcuindu-se cu aproape întreg trupul lor în niște mișcări ce mă transpun imediat în mirifica lume a filmelor de animație realizate acum zeci de ani. Privirea lor mă duce cu imaginația cu zeci sau sute de milioane de ani timpurile trecute când primul pește s-a hotărât să iasă din zona lui de confort marin ca să exploreze tărmurile, devenind strămoșului unei noi lumi și a actualei civilizații umane.
Ar mai fi un live de la mersul pentru a vedea balenele, poate și snorkeling, deși parcă nu mi-aș cam băga telefonul meu în apă pentru a imortaliza momentul când voi înota cu broaștele țestoase și cu peștii pe fundul oceanului, dar sunt doar șase locuri din cele 101 propuse. Privirea mi s-a oprit asupra imensei stânci din partea dreaptă, ca un fel de insulă complementară a celei din stănga, dezgolită de orice fel de pămînt și, implicit, de vegetație. Trebuie neapărat să ajung pe ea ca să văd înainte ce priveliște îmi oferă, mai ales că ar putea fi ceva inedit, niciodată nu am vazut pe nimeni să intre prin apă în zona ei, darmite să ajungă pe ea.
În timp ce mergeam cu picioarele prin apa, chiar înainte de a mă apropia de stâncă oceanul îmi trimite către mine pe o placă de surf o frumoasă rusoaică care îmi zâmbește de parcă ne-am cunoaște. Și chiar ne cunoaștem, și ieri dimineață când mă plimbam pe plaja aproape pustie, am zărit-o facând câteva mișcări de gimnastică, mi-a surprins imediat privirea de o clipă și mi-a zâmbit și atunci, prefăcându-se usor jenată de acel moment.
Această întâlnire m-a pus pe ganduri: în zonă sunt valuri puternice, iar drumul către stâncă este presărat de o mulțime de pietre de care m-aș putea lovi dacă valurile m-ar dezechilibra. Totuși stânca mare face un scut impotriva acestora, fragmentându-le foarte mult forța, deci riscurile ar trebui să fie inexistente. Ah, și rusoaica este V., acum două seri, pe cănd stateam cu Tania la o masă și lucram amândoi la proiectele noastre, eu la laptopul meu, ea la apple-ul ei, fiecare după buget, V. a venit la masa noastră și au început amândouă să vorbească într-o rusgleză, limbă pe care nu o cunosc, repetiția cuvântului party la V. mă făcea să cred că ea dorea să aibă companie la petrecere, iar răspunsul cu „rabota” îmi sugera refuzul Taniei pe motiv de că are de lucru. Deci mi-a zâmbit pentru că deja ne cunoșteam, nu pentru că sunt marele macho de pe plaja din Mirissa.
Dar gândurile nu pot zbura prea mult când omul este are ceva de făcut și este hotărât să-și împlinească planul.
Pornesc spre stâncă, însă de la primii pași observ că sunt arici de mare prin apă. Nu e nicio problemă atăt timp cât pot păși printre ei. Pe măsură ce înaintez printre și pe pietre observ că aricii de mare se înmulțesc, dar atât timp cât îmi pot strecura picioarele printre ei și pot rezista forței valurilor, forță mult estompată de stânca din față. Undeva pe la trei sferturi nu se mai poate înainta, aricii de mare ocupă aproape întreg fundul mării, așa că am decis să mă întorc. Doar că acum am o problema ca toți cei care se gândesc doar cum să-și atingă și nu cum să se retragă dacă acesta nu poate fi atins: e mai dificil să îți menții echilibrul pe pietrele lunecoase când valurile vin din spate și, „în plus” nu ai vederea lor continuă pentru a planifica pauze înainte de venirea lor.
Și ceea ce putea să se întâmple până la urma s-a întâmplat…
………………………………………………
………………………………………………
………………………………………………